E ciudat cum tot ce crezi ca stii sigur e de fapt o iluzie...dar ce iluzie...o adevarata "fata Morgana"..si atunci se ridica o intrebare:De ce ?....de ce continuam sa credem in pofida dezamagirilor,de ce continuam sa speram in pofida prognosticelor nefavorabile,si folosesc "nefavorabile" ca pe un eufemism,de ce nu renuntam desi nimeni nu pare sa sustina eforturile noastre,ale melancolicilor,ale romanticilor....Nu spun ca inca ma subjug ideeilor de "prince charming "sau "true love"...dare in fond nu asta defineste un romantic...Cel mai mare defect al persoanelor ca mine este acela ca noi cautam tot ce e mai bun in altii ,refuzam sa acceptam realitatea daca prezinta elemente dezamagitoare,si realitatea intotdeauna prezinta elemente dezamagitoare....dar cred ca cel mai trist e ca...in sfortarea de a gasi ceva bun in altii uitam de ce e bun in noi insine..am ...chiar si cand ne sunt strigate in fata tot nu le acceptam..le renegam chiar si ajungem chiar pana la a le dispretui...si ce rezolvam?????
Ei bine ne "bucuram " in continuare de "privilegiul" de a fi dezamagiti si ne peirdem pe noi insine...hmmm..oare chiar merita???
No comments:
Post a Comment